O călătorie spre Vârful Retezat

Să călătoresc împreună cu prietenii, să urc munții României, să-mi fac din asta o tradiție, una preferată, asta e pentru mine a trăi intens.

Grupul nostru s-a format natural că așa ne adunăm noi, unul câte unul apoi ne desprindem până devenim un nucleu stabil care ne simțim extraordinar împreună. Într–un sfârșit suntem în jur de 10 oameni care ne adunăm în fiecare an să urcăm pe câte un munte românesc.

Trăim în ritmuri diferite, în țări diferite și asta face să ne vedem destul de rar. Așa că drumeția în munți a devenit unul dintre cele mai importante evenimente al anului când ne putem întâlni și petrece timpul împreună. Mai facem și o pauză de agitația orașului, ne mai conectăm la natură.

Drumeția în grupul care de cele mai multe ori depășește zece persoane e absolut diferit de o drumeție obișnuită, de unul singur. Ne acomodăm cu scârț și multe glume să facem totul în grup, să ținem cont de ritmul fiecăruia. Minunățiile naturii devin și ele un soi de meditație comună iar momentele de liniște cu sine sunt aproape imposibil de atins. Dar aici e și farmecul, prietenii te ajută și te motivează, te simți în siguranță și e vesel, de ce să nu spunem asta?

Așa am urcat vârful Moldoveanul, vârful Omu, Negoiu. Acum a venit timpul și pentru vârful Retezat. Despre el mi-aș dori să povestesc acum.

E adevărat că inițial ne-am gândit să cucerim vârful Parang. Am și rezervat o cabană frumoasă pe colo, Birdhouse. Un loc superb cu o priveliște să ai toată roza vânturilor în palmă. Dar când ne-am adunat, că unii au venit din Budapesta alții de la Chișinău, am aflat că totuși e dificil să găsești un loc prietenos cu animalele de companie, chiar și în inima munților.

Prima noapte cățelul prietenilor Coco a dormit în mașină. Dimineața, ne-am strâns toate lucrurile și-am plecat. Să ajungem tot la o cabană, dar cu o pistă de drumeție spre vârful Retezat, în același parc natural. O găsisem seara pe booking, în timp ce luam cina.

Am avut noroc, eram în plin sezon și să știți că e complicat să găsești vreo cabană liberă în timp scurt. Mai ales dacă alegi opțiunea pet friendly.

Cabana se află chiar lângă punctul de pornire în drumeția spre vârful Retezat așa că am renunțat la Parang. Am renunțat doar pentru această perioadă, ne e în plan pe viitor să revenim și pentru el. De data asta ne-am rezervat doar o săptămână. Și-am pornit la drum.

M-am gândit că n-ar fi rău să vă imaginați cum are lor o drumeție cu punctul final pe-un vârf de munte. L-am rugat pe Adrian să detalieze planul nostru.

Până-l las pe el să vorbească, trebuie să spun că unii dintre prietenii mei au cucerit un munte pentru prima dată și le-a reușit de minune. Așa că recomandăm traseul spre vârful Retezat pentru amatorii de a petrece timpul activ, cum suntem și noi.

Adrian:

Stațiunea Râușor a fost punctul nostru de pornire. Drumețiile spre Vârful Retezat se fac pe trei trasee iar noi l-am ales pe cel prin pădure, cu bandă roșie.

Am zis start la 08:30, imediat ce ne-am văzut echipați și cu cafeaua băută. Pârtia de schi care a trecut ușor în pădure ne-a părut floare la ureche pe parcursul primelor zece minute. După asta am tot urcat în panta care devenea tot mai abruptă și-a trebuit să temperăm ritmul urcării. Cam o oră și jumătate am gâfâit, dar ne-a mers să găsim și unele porțiuni de traseu mai ușor de parcurs. Cel mai ușor a fost la ieșirea din pădure, zona fiind plină de jneapăni iar pârâul Stevia ne-a încurajat cu susurul său.

Dar n-am rămas în lungul său. Drumul ne era spre Șaua Lolaia și Hornul Stevia. În 30 de minute eram la prima porțiune de grohotiș. Știam că ne așteaptă o urcare dificilă, vântul ne-a făcut să căutăm adăposturi mici după pietre. Am înaintat totuși, cu mici pauze.

Șaua Lolaia ne-a întâmpinat cu puțin soare printre nori. Am cotit aici spre dreapta, pe traseul cu o bandă galbenă.

Dar următoarea treaptă în drumul nostru spre vârf a fost mai dificilă ca prima. Am mers aproape o oră prin grohotiș. Așa am ajuns la Hornul Stevia, de unde puteam admira Lacul Stevia. Vântul puternic ne-a împiedicat să-l admirăm prea mult.

Fără prea multe peripeții dar cu mult efort am ajuns la vârful Retezat, unde am făcut popas de odihnă și poze. Ne-a luat ceva mai mult de patru ore să ajungem aici, deși traseul era estimat la o urcare de trei ore jumătate.

La coborâre nu am făcut cale întoarsă ci am continuat drumul spre Șaua Retezat. Am ales traseul cu triunghiul albastru. Eram la propriu cu capul în nori, vizibilitatea era de aproximativ 10 metri în fața noastră. Am ajuns la destinație în aproape 30 minute și de la Șaua Retezat traseul l-am ales tot cu triunghi albastru.

Coborârea ne-a fost abruptă, pe grohotiș către Lacul Stânișoara. Odată ajunși în vale, ne-am lăsat copleșiți de frumusețea văii. Ne simțeam într-o carte de Jules Verne, aveam munții în trei direcții diferite și soarele generos printre nori. Am continuat drumul pe vale și pe platou, am trecut prin desiș de jnepeni până am intrat din nou în pădure. După vreo oră și jumătate de mers ușor am ajuns la o altă bifurcație unde am făcut popas.

Finalul traseului și revenire la Râușor

De la bifurcație am luat-o spre stânga, pe un traseu cu cruce albastră. A fost o urcare de vreo 40 de minute. Am ajuns la Șaua Ciurila unde se începea ultima porțiune de drumeție. Am coborât prin pădure alte 40 de minute. Am întâlnit singurul izvor din toată drumeția noastră numit Izvorul lui Ionescu. După el am continuat prin pădure până la pârtia de schi ca să coborâm pe lângă ea până la stațiunea Râușor. Coborârea de la Vârful Retezat a durat în jur de 5 ore. Suntem siguri că poate fi făcută și mai rapid.

Presupun că nu trebuie să conving pe nimeni că explorare munților Retezat a fost o experiență de neuitat. Ascensiunea dificilă, cu intemperiile naturii și coborârea liniștită prin peisaje feerice ne-a oferit o aventura plină de emoții și frumusețea naturii.

Recomand această călătorie celor dornici de provocări montane si de o conexiune deosebită cu natura. Fiind o drumeție cu o dificultate mediu spre ridicat, este potrivită pentru cei pasionați de munte și curioși să exploreze splendoarea Munților Retezat. Sper că prezentarea la detaliu a călătoriei noastre să fie de ajutor celor care vor să exploreze acest traseu.